Arhivele lunare: Mai 2014

The g poem

Standard

green, grow, glass, grass, globe

A glimpse of a broken heart at the gate of giving in
To the grief that gets across grinning at the last part green
Of a garden once a glow, now a growing glooming ghost,
The last glamor of my heart sees the grave where she’ll be lost.

The great, giant, but fool god guarding at the gate of love
Gambled all his galaxy for the gaining of a globe,
Gorgeus gift, said the guest, glass or gold you can not say,
A rare gem that it will glue all the gaps met in his way.

But the game was lost before even getting through the rules,
You got after me without any grace, just like the ghouls
And my garden is now gazing, rigid earth where it won’t grow
Blade of grass, the gallant sun gnawed me ages ago.

Anunțuri

Somnul

Standard
Întunericul iar ne pierde împreună
Gustând dintr-un amor sub un clar de lună,
Dar mintea mea înjură „nu mai lumina”
Căci mă desparţi din nou de iubirea mea.
 
Încerc să te conving să rămâi cu mine,
Să mă ţii în braţe măcar până mâine,
Dar nici nu vrei s-auzi, m-ai ascultat vreodată?
De câte ori te chem, când n-ai chef mă laşi baltă.
 
Te strig neîncetat, dar ai plecat deja,
Cu ochi umflaţi şi roşii îmi petrec noaptea.
Se face dimineaţă când tu suav revii,
Alarma sună tare, dar nu mă pot trezi.
 
1425611

Persoana din trecut

Standard
Mi-ai spus, cu durere în ochi,
Că iubeşti pe cineva din trecut.
Te-am ascultat cuminte,
Dar inima-mi urla „ce e de făcut?”
 
Mi-ai spus „acea persoană
Nu mai este de mult printre noi,
Nu mai pot fi cu ea,
Dar nu mai pot nici continua în doi”.
 
M-am întrebat îngrozită
Chiar atât de rău am ajuns
Încât preferi să fii singur
Decât cu mine, sunt un intrus?
 
M-am întrebat disperată
Cum aş putea schimba ceva?
Să lupt nu-i o opţiune
Nu pot fi altcineva…
 
Am plecat resemnată
Renunţând la ceea ce-mi aparţine,
Căci tot ce aveam mai bun
A decis sa rămână cu tine.
 
Am plecat de îndată,
Ameţită am ieşit din careu,
Neîntrebând, neştiind
Că persoana din trecut am fost eu.
 
5d934d49e26010_full

The red hair girl

Standard
First, he saw her there, walking on the street,
Not looking around or skipping a beat.
“Not bad” was his first thought in a while
Cause all the curves where good, but her absent smile.
 
Her colored red hair leaved behind a trace
And, looking back, invaded the space,
Red like a fire, curly like a doll’s,
He had a second thought “not bad at all”.
 
He stared for a little absorbed by the view
When she turns her head out of the blue
Called by someone who happens to be his friend
Their eyes meet each other in the very end.
 
Her lips bloom into a smile seeing someone known
And he’s blown apart, transformed into stone,
Cause her amazing eyes, he never thought he would,
But now he’s only thinking “she’s actually good”.
 
She’s with them talking, stealing him a look
And laughing at a joke it’s all that it took
For him to realize, again to think of
“She’s really, really, no… I’m really in love”.
 
magi__alibaba_x_morgiana_by_razephyr-d53w3nl