Somnul

Standard
Întunericul iar ne pierde împreună
Gustând dintr-un amor sub un clar de lună,
Dar mintea mea înjură „nu mai lumina”
Căci mă desparţi din nou de iubirea mea.
 
Încerc să te conving să rămâi cu mine,
Să mă ţii în braţe măcar până mâine,
Dar nici nu vrei s-auzi, m-ai ascultat vreodată?
De câte ori te chem, când n-ai chef mă laşi baltă.
 
Te strig neîncetat, dar ai plecat deja,
Cu ochi umflaţi şi roşii îmi petrec noaptea.
Se face dimineaţă când tu suav revii,
Alarma sună tare, dar nu mă pot trezi.
 
1425611
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s